Monthly Archives: Octombrie 2017

Profesorii trebuie să iasă cu 3 ani mai devreme la pensie, fără penalizare

1

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ solicită Guvernului României modificarea Legii pensiilor, astfel încât cadrele didactice să se poată pensiona  cu trei ani înainte de împlinirea vârstei standard. Nivelul de suprasolicitare neuropsihică, precum şi cazurile medicale grave, care îi împiedică pe colegii noştri să îşi desfăşoare activitatea la catedră, impun crearea unui cadru legal adecvat acestei profesii.

În sistemul educaţional românesc, un cadru didactic este nevoit, în acest moment, să lucreze chiar şi cu 38 de elevi la clasă, în acelaşi timp. Acest lucru înseamnă: o atenţie sporită atât la fiecare elev în parte, cât şi la propria persoană, cadrul didactic fiind considerat model;un grad mare de responsabilitate faţă de elevi şi pregătirea acestora;un consum psihic deosebit pentru activităţile desfăşurate atât în timpul orelor, cât şi în timpul pregătirii acestora; un efort considerabil în ceea ce priveşte nu doar conduita, cât şi pregătirea profesională; adaptabilitatea la fiecareelev în parte, mai ales acolo unde sunt şi cazuri speciale. Toate acestea se traduc printr-un singur termen: epuizare.

De asemenea, sunt numeroase cazuri în care profesori care au fost diagnosticaţi cu anumite afecţiuni vor să iasă la pensie mai devreme, dar sunt nevoiţi fie să meargă în continuare la serviciu, având o stare degradată a sănătăţii, fie să rămână în concediu medical. Puţini sunt cei care recurg la pensionarea pe caz de boală, întrucât acest lucru înseamnă venituri umilitoare, sub limita de subzistență.

“Federaţia noastră a făcut demersuri şi a solicitat Premierului Mihai Tudose ca în noua Lege a pensiilor, în sistemul de educaţie, să fie permisă pensionarea cadrelor didactice cu trei ani mai devreme. Numărul anual al dascălilor care ar putea solicita acest lucru nu va fi atât de mare încât să pună presiune pe bugetul pensiilor şi asigurărilor sociale. Din cauza pensiilor de mizerie, marea majoritate a cadrelor didactice solicită prelungire de activitate.Acceptarea acestei solicitări ar fi un ajutor nespus de mare mai ales pentru colegii noştri care au probleme de sănătate şi care sunt pur şi simplu umiliţi de un sistem care îi pune să aleagă între venituri din care nu se pot întreţine şi  obligaţia de a-şi desfăşura activitatea în condiţii dificile. Consideraţi că un cadru didactic cu o vechime de 40 de ani nu merită dreptul de pensionare cu 3 ani mai devreme? Asta în condiţiile în care există alţi angajaţi în sistemul public, care se pot pensiona şi la vârsta de 45 de ani. Nu vrem să arătăm cu degetul, dar din nou educaţia este privită cu dispreţ sau cu indiferenţă, chiar dacă şi cei care fac legile acestei ţări au trecut prin băncile şcolii româneşti şi au avut ca prim exemplu în viaţă un profesor sau chiar dacă, la rândul lor au copii şi vor o educaţie sănătoasă”, a declarat preşedintele FSLI, Simion Hancescu.

Mai sesizăm încă o problemă în sistemul public de pensii din România: în sistemul de educaţie pensia medie este în jur de 1.000 de lei, comparativ cu alte sisteme, unde pensia medie este de peste 3.000 de lei. În unele cazuri aceste pensii “speciale” au ajuns să fie mai mari decât veniturile încasate de angajaţi. Constatăm că există persoane care ies la pensie la 43 de ani, cu o pensie de peste 10.000 de lei, în timp ce pe un profesor, după 43 de ani de muncă, statul român îl “recompensează” cu o pensie de 1.500 de lei, întrucât principiul de calcul este diferit faţă de cel aplicat în cazul altor bugetari. Considerăm că singurul  principiu care trebuie să stea la baza calculului  pensiilor din România trebuie să fie cel al contributivității la fondul de pensii! Dacă nu, atunci cerem pensii speciale şi pentru profesori!

Anunțuri

„Olimpiada Profesorilor”, ediţia a II-a

editia a II-a

Activitatea sportivă “Olimpiada profesorilor”, organizată de către  Sindicatul Liber din Învățământ Bacau și Inspectoratul Școlar Județean Bacau, va avea loc în perioada 21 – 22 octombrie 2017, la Bacau. Ajuns la a II-a ediție, evenimentul s-a dovedit un real succes pentru întreg personalul din învățământul bacauan reușind să obțină aprecierea tuturor participanților și de aceea vom fi mândri și onorați să vă avem printre noi! Programul competiţional şi regulamentele de joc se pot descărca de mai jos.

2017 program competițional (1)

Guvernanți,nu lăsaţi educaţia să moară !

20170828_173718

 

“3,1 milioane de elevi, 225 de mii de cadre didactice, 31.297 de clădiri școlare, 3,5% din PIB”. Sunt cifre seci, reci, care ocupă în fiecare an rapoarte întregi pe care instituţiile le prezintă,  sub lumini diferite, în funcţie de ceea ce vor să câştige sau să transmită. Sunt cifre care arată, matematic, un sistem, care ar părea lipsit de orice suflu.

În realitate, însă, educaţia înseamnă viaţă, înseamnă primul pas făcut de un copil şi prima vorbă rostită. Înseamnă prima literă scrisă într-un caiet dictando şi prima adunare făcută la o numărătoare. Înseamnă primul eseu conceput cu migală şi prima traducere a unui text dintr-o limbă necunoscută. Înseamnă o diplomă luată cu efort, emoţie şi dorinţă. Înseamnă puterea de a da mai departe ceea ce ai învăţat tu.

Educaţia nu înseamnă statistici. Fiecare copil care păşeşte într-o unitate de învăţământ e un dar pe care poporul său îl primeşte pentru viitor. Pentru darul acesta, pe care ar trebui să învăţăm să îl preţuim, noi, toţi cei care putem ajuta la dezvoltarea acestui sistem, avem datoria să ne îndreptăm întreaga atenţie.

Educaţia nu înseamnă doar cifre, deşi, fără să citim statisticile, ne dăm seama cu fiecare an care trece, că sunt din ce în ce mai puţini tineri cu dăruire care aleg să predea în şcolile din România. Aşa cum realizăm că sunt mulţi profesori care au investit întreaga lor viaţă în binele elevilor, dar de care ne pasă din ce în ce mai puţin.  

Şcoala nu e un loc, şcoala e un univers în care se dezvoltă gândiri, conştiinţe, idealuri, credinţe şi mai ales caractere. Cum putem uita de toate acestea, privind educaţia doar ca pe o simplă hârtie plină cu cifre?

Educaţia nu înseamnă troc şi nici comerţ, aşa cum nu înseamnă ajutor social. Nu e un sistem din care să se “facă bani” dar e singurul loc în care orice sumă investită aduce un câştig care nu poate fi cuantificat în nicio monedă.

Educaţia nu e doar despre unii sau alţii, este despre noi toţi. Este oglinda în care trebuie să avem curajul să privim, pentru că atunci când vom arăta cu degetul, acela va fi îndreptat spre noi. 

De Ziua Mondială a Educației privim cu mândrie spre trecut, spre cei care în urmă cu o sută de ani s-au luptat să apere şcolile şi limba română. Privim cu nostalgie și admirație spre Nicolae Iorga, Spiru Haret, Regina Maria sau Titu Maiorescu, care au înţeles că dezvoltarea există acolo unde educaţia nu e îngrădită de neajunsuri.

Privim cu tristeţe în prezent, când educaţia nu reprezintă o prioritate pentru o ţară şi un stat cu aspiraţii. Ne doare că învăţământul e lăsat mereu pe o listă de aşteptare cu numere mari de ordine.

Ne uităm însă, cu emoţie, spre viitor. Orice copil are dreptul la un sistem de şcolarizare corect, curat şi mai ales accesibil. Într-o Românie a anilor viitori nu trebuie să mai avem copii care abandonează şcoala, pentru că familiile lor nu le pot oferi pachetul cu mâncare, hainele sau rechizitele din ghiozdane.

Lăsaţi cifrele, lăsaţi statisicile, în băncile din şcoli nu sunt obiecte de inventar, sunt copiii acestei țări- în faţa acestora nu stau nişte unelte, staudascălii șlefuitori de suflete și făuritori de caractere- iar acasă nu îi aşteaptă alte statistici, ci părinţii care visează să le fie bine copiilor lor.